Stai de multe ori si te gandesti la cat de mult suferi pentru ca iubesti pe cineva. Si te pierzi astfel printre ganduri si intelegi intr-un final...poate putin cam tarziu ca ai gresit fata de acea persoana.
Totul incepe cu o idee fixa conform careia acest sentiment nu are cum sa se sfarseasca. Te agati de idee inca de la inceput si scopul tau in viata ajunge la un moment dat sa fie acela de a mentine acel sentiment in viata.
Si totusi cel mai curajos lucru nu este sa te lupti sa mentii in viata ceva ce poate din cealalta parte a murit de mult ( nu conteaza din vina cui). Dai dovada de curaj atunci cand incepi o noua lupta: aceea de a te desprinde de trecut. Era intradevar foarte frumos ce simteai si poate chiar te mentinea vesel, plin de viata si fara prea multe griji. Era intradevar ceva ce se apropia de perfectiune. Si cu toate acestea din momentul in care totul moare trebuie sa te desprinzi. Iti faci rau tie si ajungi poate sa ii faci rau si persoanei pe care sustii ca o iubesti.
Daca iubesti vrei tot ce e mai bun pentru aceea fiinta. Nu intotdeauna tu esti ce e mai bun pentru aceasta. Trebuie sa recunosti ca poate e altcineva undeva acolo care ii poate aduce acea fericire pe care tu nu ai reusit sa i-o aduci.
Recunosc ca doare cand observi ca tu...care il cunosti de ceva vreme nu poti face la fel de multe pentru el cum poate face ea..pe care o cunoaste de cateva zile. Dar ce trebuie sa te bucure este ca lui ii este bine.
Cand totul ia sfarsit nu exista vinovat. Nu poti invinui pe nimeni petru ceea ce simte..sau pentru ceea ce nu simte. Nu te poti razbuna pentru asa ceva si nu poti ranii pentru ca tu suferi.
O persoana indragostita e fiinta lipsita de egoism care vrea ce e mai bun pentru cel pe care il iubeste. Dragostea se bazeaza pe ajutor neconditionat.
Si totusi dragostea e de mai multe tipuri. Poate fi impartasita sau nu. Ambele pot durea la fel de tare si totusi..a iubi cu toate ca nu esti iubit poate fi crud...te poate sfasia in mii de bucatele distincte aruncate in mii de directii aleatorii.
