Ca o ploaie de vara

Ce as putea spune in momentul asta ? Nu stiu...sau .. ba da! Stiu...

A simtit cineva vreodata ca toate sunt fara rost ? Fara motiv..pur si simplu. A simtit cineva vreodata ca lumea ia sfarsit cand lucrurile sunt aparent normale ? A simtit cineva vreodata ca in ciuda miilor de persoane ce il inconjoara e singur ?

Eu sunt sigura ca da. E imposibil sa te simti mereu in regula, mereu fericit. Si totusi simti ca este ...ILEGAL sa te simti altfel. Ti se tot spune ca viata e frumoasa si ca toate trec si este total adevarat..sau nu..partial adevarat pentru ca nu toate trec. Dar cu toate astea in momentele triste fiecare cuvant de alinare doare, fiecare incercare se soldeaza cu esec facandu-te pe tine sa crezi ca nimic nu va mai fi cum a fost.

Poate ca este o prostie dar eu imi imaginez viata ca o zi de vara. Acea zi in care te trezesti si e soare.Apoi se innoreaza si incepe sa ploua...o ploaie calda cu stropi imensi. O ploaie care cade din abundenta lasandu-ti impresia ca nu se va termina niciodata. Apoi, dupa un timp neasteptat de scurt se opreste si soarele iese iar.

Too late...or maybe too early

Stau, plang, privesc in gol. Incerc si nu pot. Ma chinui dar nu reusesc.E greu sa zambesc cand nu am motiv. E greu sa ma gandesc ca tot ce pot face este sa las totul in urma. E greu. Mereu a fost. Nu a contat si stiu ca nu va conta vreodata. M.a durut dar am acceptat. Am incercat sa ma prefac ca nu imi pasa. Am incercat sa fac totul sa para usor. Dar cu toate astea am dat gres. Nu pot. Nu mai pot merge mai departe. Am simtit de multe ori nevoia sa ma opresc si sa plang. Atat. Si m.am oprit. M.am asezat ghemuita ca un copil tinandu.mi disperata genunchii si am plans. Nopti, zile, saptamani, luni. Totul a fost in zadar. Durerea e inca aici. Imi smulge in continuare cu o deplina cruzime ultimele bucati ramase din inima mea. Incercand sa ma ridic m.am afundat si mai mult in marea de durere si lacrimi. Inchid ochii si ascult. Nimic. O tacere mai apasatoare decat insasi moartea ma infioara.

"Time will never be just right"

E atat de tarziu.Mai e putin si incepe o noua zi.Noaptea sopteste la ureche dar nu o aud…nu vreau sa o aud.Timpul alearga…ma alearga pe mine.Nu imi da voie sa aleg.Poate e prea tarziu fiindca alegerea a fost facuta.Totul pare neschimbat, dar adunand clipa cu clipa vei avea o surpriza.Tot ceea ce era candva a disparut.A disparut de mult insa timpul mereu are grija sa ascunda dovezile crimelor sale.Timpul ucide.Timpul lasa trecutul de izbeliste si ne impinge pe noi in fata lucrurilor noi…ne impinge spre viitor.Nu poti fi la fel pentru ca nu ai cum.Totul se schimba mult prea repede si timpul abea daca mai exista cu adevarat.Lasi in urma si mergi mai departe.Uiti sau vrei sa uiti.Nu ai certitudinea ca in fata ta e ceva real insa nici trecutul nu mai exista .Timpul te obliga sa continui, te forteaza sa te schimbi.El are grija de fiecare din noi.Ne maturizeaza usor.Ne arunca in bratele disperarii sau ale fericirii.Timpul trece…merge mai departe fara regrete.Timpul nu are sfarsit.Noi suntem singurii care ne ciocnim de sfarsit.El merge mai departe.Nu ii pasa.De ce i-ar pasa?