Iar a venit toamna (:|

Toamna…..moarte…..totul piere…se duce….tot ce iubesti nu mai este…nici macar sufletul nu mai e cum era…moare incet si sigur….dispera si se pierde odata cu ploaia rece…Disperarea e neagra …inutila dar existenta…te chinuie fara motiv si te pierde in pustiul rece…totul este zdrobit….innecat in lacrimi ….amare ….glasul tau devine surd..la fel ca si melodia care se aude fara a fi insa bagata in seama de careva….lumina slaba prevesteste sfarsitul . ironia sortii…..totul se intampla in anotimpul mortii….tot ce pierzi, pierzi acum …toamna….prapastia din suflet se adanceste….speranta nu mai e de mult…..simti nevoia sa te ghemuiesti si sa plangi…din tot sufletul..amar…fara oprire…..te lasi infrant fiindca nu mai ai nici o dorinta sa lupti…motive nici atat….poate ca nu ai avut niciodata…nu iti mai amintesti cand a fost ultima data cand ai ras…poate ca a fost o iluzie…poate ca nu ai ras vreodata cu adevarat….. e usor sa distrugi…..nu iti dai seama dar la sfarsit sti ca a fost vina ta…nu poti sa iubesti fara sa ucizi totul in jurul tau…tot ce atingi e ca un camp sterp….ca un desert rece….ca un iad inventat de tine…..iti sta in fire sa distrugi…nu poti face nimic….asa esti tu….o fiinta cruda si poate in fond egoista….sfarsitul este aproape si asta pentru ca esti tu aici….atingi tot ce este in jur desi sti ca va muri…te pierzi printre vise desi sti ca vei cadea repede si violent zdrobindu’te de pamantul negru udat de lacrimi…deziluzia va fi sangeroasa dar o vei accepta…sti ca vei omori din nou..si tot ce faci este sa astepti….da…esti o fiinta egoista….de aia te urasti chiar si tu..pentru ca sti ….ah…..oricum e prea tarziu..te resemnezi ca de obicei….ai invatat sa traiesti cu durerea…agonie si dispret…da…asta e ceea ce vrei primii….nu te impresioneaza….si totusi plangi…ipocrizie….liniste…si o unda de durere….atat….e toamna…..

Nu e tocmai cum ai vrea sa fie

O zi noua si obisnuita.Lume multa, spatiu restrans, sute de priviri gata sa observe orice "cod" incalcat . Totul este la fel de aiurea ca si pana acum. Aceleasi presiuni din partea tuturor si aceeasi incredere absurda. Toti incearca sa iti arate cat esti de bun si te forteaza sa mergi la diferite actiuni numai pentru ca au impresia ca iti poti forta limitele invatand non'stop.

Liceu de prestigiu, profesori exigenti si tu prins intre dorintele lor si dorintele tale.Niciodata nu e suficient pentru nimeni ceea ce faci desi numai tu sti ca seara trecuta ai pierdut cateva ore bune facand un eseu pe care nimeni nu il citeste desi era sambata. Numai tu sti ca pe langa ore si teme mai ai si altceva de facut... la fel de neplacut dar necesar. Insa ca de obicei asta e treaba ta si nimeni nu e interesat de ceea ce vrei sau ai nevoie asa ca tu taci si altii dicteaza.

Intr'un final vine ea si ziua libera in care faci si tu numai ce iti place. Pacat numai ca momentan e la doua zile distanta ( si nu orice zile...numai acelea care sunt cele mai grele din toata saptamana).

Ajungi la un moment dat sa spui ca ar trebui sa fie ilegal sa parastesti zona mica si bine delimitata a patului tau. Ajungi sa stai treaz nopatea numai sa nu pierzi nici un moment de liniste. Si bine inteles ajungi sa il injuri in liniste pe vecinul care la mijlocul saptamanii lasa muzica sa urle pana la 4 dimineata in conditiile in care tu nu vei mai "beneficia" de pat decat pana la ora 6.

Rutina este absolut ucigatoare si totusi necesara ... so....Capul sus si mergem inainte!

5 octombrie 2009

E ciudat cum multe lucruri par sa se rezolve de la sine. Si e si mai ciudat cum soarta pare sa nu ne lase sa mintim. Exista mereu o persoana care te va da de gol si te va arunca in cea mai penibila situatie posibila, iar tot ce poti sa faci e sa te revansezi intr'un fel sau altul pentru a ramane "in topurile" asa zisilor prieteni.

Fiecare zi e o adevarata aventura pentru toti. Mai ales cand bineinteles este si la mijloc LICEUL iar tu porti binemeritata eticheta de "boboc".

Nu e chiar grozav sa ai atintite asupra ta in jur de 300 de priviri ucigatoare gata sa critice tot ceea ce ai pe tine, felul in care mergi si vorbesti si uneori chiar si felul in care cclipesti.

Risti in orice moment sa pari un idiot, un tocilar, un ciudat sau un mare fraier. Totul are o eticheta si in cele mai multe cazuri nu e una care sa ii faca cuiva placere ca o poarta.

Viata nu a fost si nici nu va fi vreodata usoara mai ales in aceasta perioada de "adolescenta" cand totul pare sa fie brusc in potriva sa . Toate lucrurile o iau razna si in orice directie ai merge se pare ca dai numai de ziduri de care te izbesti fara nici o ezitare.

Nebunia pune stapanire pe viata ta iar daca se intampla sa mai fi si fata atunci chiar este o mare problema. Intrebari superficiale iti chinuie viata. Superficiale si totusi omniprezeta in viata de adolescenta ( si nu numai). Intrebari precum " cu ce ma mai imbrac eu astazi" , "ce pot sa fac ca sa arate si parul asta macar acceptabil", " oare am exagerat cu tinuta"..etc

E greu sa fi femeie si e cu mult mai greu sa fi femeie si sa treci printr'o perioada de tranzitie. Haosul in exces nu e tocmai un accesoriu potrivit , iar nesiguranta te poate aduce la disperare in numai cateva clipe.

Dar toate acestea au si un nume : VIATA COTIDIANA ! si cand auzi acest nume e clar ca gandul iti zboara imediat la haos, rutina, stres si chiar amuzament in unele situatii.