Iar a venit toamna (:|

Toamna…..moarte…..totul piere…se duce….tot ce iubesti nu mai este…nici macar sufletul nu mai e cum era…moare incet si sigur….dispera si se pierde odata cu ploaia rece…Disperarea e neagra …inutila dar existenta…te chinuie fara motiv si te pierde in pustiul rece…totul este zdrobit….innecat in lacrimi ….amare ….glasul tau devine surd..la fel ca si melodia care se aude fara a fi insa bagata in seama de careva….lumina slaba prevesteste sfarsitul . ironia sortii…..totul se intampla in anotimpul mortii….tot ce pierzi, pierzi acum …toamna….prapastia din suflet se adanceste….speranta nu mai e de mult…..simti nevoia sa te ghemuiesti si sa plangi…din tot sufletul..amar…fara oprire…..te lasi infrant fiindca nu mai ai nici o dorinta sa lupti…motive nici atat….poate ca nu ai avut niciodata…nu iti mai amintesti cand a fost ultima data cand ai ras…poate ca a fost o iluzie…poate ca nu ai ras vreodata cu adevarat….. e usor sa distrugi…..nu iti dai seama dar la sfarsit sti ca a fost vina ta…nu poti sa iubesti fara sa ucizi totul in jurul tau…tot ce atingi e ca un camp sterp….ca un desert rece….ca un iad inventat de tine…..iti sta in fire sa distrugi…nu poti face nimic….asa esti tu….o fiinta cruda si poate in fond egoista….sfarsitul este aproape si asta pentru ca esti tu aici….atingi tot ce este in jur desi sti ca va muri…te pierzi printre vise desi sti ca vei cadea repede si violent zdrobindu’te de pamantul negru udat de lacrimi…deziluzia va fi sangeroasa dar o vei accepta…sti ca vei omori din nou..si tot ce faci este sa astepti….da…esti o fiinta egoista….de aia te urasti chiar si tu..pentru ca sti ….ah…..oricum e prea tarziu..te resemnezi ca de obicei….ai invatat sa traiesti cu durerea…agonie si dispret…da…asta e ceea ce vrei primii….nu te impresioneaza….si totusi plangi…ipocrizie….liniste…si o unda de durere….atat….e toamna…..