Cuvintele acelea au puterea de a descuraja si totodata de a scoate din sarite majoritatea oamenilor cu capul pe umeri. Cine decide ca e prea tarziu? Cum ramane cu invechita expresie "mai bine mai tarziu decat niciodata". De ce puterile mele sunt limitate de simple cuvinte cand eu le simt in interiorul meu ca fiind infinite? De ce?
Mi-as dori de multe ori sa aduc la suprafata forta pe care o simt in interiorul meu dar stiu ca asa ceva trebuie tinut inautru deoarece ceea ce se afla imprejurul meu nu-mi ofera siguranta iar eu la randul meu nu doresc sa ofer siguranta tuturor celor din jur. Sunt egoista si tin in mine o rautate pura acoperita de un zambet dulce si vag ironic. Apar ceea ce-mi apartine si elimin ceea ce ma ameninta. Instinctul de pradator zace in mine ca in fiecare fiinta si amenita sa iasa la suprafata la cea mai mica amenintare.
Sunt sincera de cele mai multe ori si nu din prea multa bunatate ci din respect. Respect dreptul fiecaruia de a sti cu ce se confrunta.
Din toate acestea reiese clar indignarea pe care o simt in fata unui factor limitant. De aceea aceasta reactie starnita de simple cuvinte. Nu cred ca e suficient sa spui aceste cuvinte pentru a tine pe cineva deoparte de ceva ce vrea sa faca cu adevarat dar sunt mai mult decat potrivite pentru a aduce un val de furie in intreaga sa fiinta.
