Desi uraste tot ceea ce e legat de el, il iubeste...sau...l.a iubit. Nu stie. Sunt momente in care nici nu isi aminteste numele lui. O amintire prafuita pusa cu grija deoparte. Pusa cu grija deoarece de fiecare data cand amintirea iese la suprafata durerea e acolo, prezenta. Si cu toate astea sunt momente cand parca sufera. Cand o doare. Momentele in care ii aude vocea ( de la celalalt capat al firului, si poate al lumii) o blocheaza desi in mintea ei ea stie ca l.a uitat de mult. Desi o enerveaza orice semn din partea lui, desi nu vrea sa auda nimic legat de el, desi vocea lui odata stinsa lasa in urma un gol, parca ii aduce totusi putina alinare.
Il mai iubeste? Cu siguranta nu...sau....nu stie. Iubeste amintirea? Probabil. Ar da timpul inapoi? NU!